Într-un colț fermecat al litoralului unde nisipul e mai auriu și marea mai albastră decât oriunde, în Orașul de Coral, trăiau niște personaje de poveste care aveau parte de cele mai amuzante aventuri. Erau acolo Prințesa Maya ce avea o coroană strălucitoare pe cap, Căpitanul Barbă-Albastră care tot timpul își pierdea pălăria, fiind zburată de briza mării și Spiridușul Buzunar care era atât de mic încât se ascundea în buzunarele celorlalți când se juca de-a v-ați ascunselea.
Într-o zi însorită de vară, toți prietenii se adunaseră pe plajă pentru a juca un meci entuziasmant de fotbal. Mingea era de fapt o perlă uriașă, iar porțile erau făcute din scoici colorate. Toată lumea era acolo, strigând și râzând, gata de joacă. Toată lumea, în afară de unul – Micul Cavaler Tom.
Tom era cel mai viteaz dintre toți și un portar de neînvins, dar în ziua aceea nu se putea alătura prietenilor săi. Mama lui, doamna Camelie, era bolnavă și avea nevoie urgent de o transfuzie de sânge. Mai mult, ea avea o grupă de sânge foarte rară, iar în regatul lor, donatorii potriviți erau greu de găsit.
Prietenii lui Tom, îngrijorați, s-au adunat în jurul lui. Spiridușul Buzunar care era și el trist, dar mereu gata să ajute, a zis cu vocea lui subțirică:
– Noi trebuie să găsim un donator! Hai să ne unim puterile magice și să căutăm în toată țara!
Prințesa Maya a ridicat sceptrul și a făcut să apară un curcubeu strălucitor pe cer, semn pentru toți căutătorii de aventuri să vină să ajute.
Căpitanul Barbă-Albastră, cu pălăria în sfârșit la locul ei, a strigat:
– Voi traversa cele șapte mări pentru a găsi un donator! Yuhuuu!
Și așa, toți au pornit în căutarea salvatorului. Au trecut prin păduri de corali și au dansat cu meduzele, au căutat prin peșterile ascunse sub valuri.
Într-o peșteră strălucitoare, plină de comori scufundate, au găsit persoana potrivită: un prinț cu aripi de fluture! Și, oh, surpriză! Prințul avea exact grupa de sânge de care avea nevoie Doamna Camelie.
Cu bucurie și mulțumiri, toți prietenii au adus prințul la castel, iar acesta a donat sângele salvator. Doamna Camelie s-a refăcut rapid și a spus cu un zâmbet cald:
– Mulțumesc, dragii mei! Acum va putea să vină și Tom să joace fotbal pe plajă!
Și așa, cu mama lui sănătoasă din nou, Tom a alergat pe plaja aurie sub privirile mândre ale prietenilor săi. Nu numai că au jucat cea mai veselă partidă de fotbal, dar au sărbătorit și bunătatea și prietenia care le uniseră puterile și inimile. Iar de atunci, pe plajă se auzeau mereu râsetele cele mai cristaline, iar mingea-perlă zbura cu bucurie de la o echipă la alta.
Ghicitoare:
Se-ascunde din loc în loc
Și este un mic hoinar,
Dacă îl cauți mai bine
Îl găsești în buzunar.
Cine e?
(răspunsul, în cadrul poveștii următoare)
