A fost odată ca niciodată, într-o lume minunată, o regină frumoasă numită Inima cea bună. Aceasta trăia într-un regat strașnic păzit de niște soldăței viteji, numiți anticorpi.
Regina Inimă era înconjurată de boieri mari, precum: marele logofăt Creierul cel Creț, care era foarte înțelept și cu ajutorul căruia Regina se sfătuia de câte ori era nevoie și în care avea mare încredere, logofătul Ficatul cel Bun, care se ocupa cu tot ce ținea de proviziile necesare regatului, cei doi mari dregători, Plămânii cei Viteji, care aduceau aer proaspăt în palat, precum și alți dregători mai mici, dar foarte importanți în regat, fiecare având rolul său foarte bine stabilit.
Toți vegheau la bunul mers al lucrurilor, astfel încât întregul regat să fie sănătos și prosper.
Însă, cei mai devotați apărători ai reginei erau cei din armata sângelui formată din Batalionul Plasmă, ai cărui soldați se ocupau cu transportul elementelor nutritive necesare întregului regat și Batalionul Globulelor, formată din: soldații albi, numiți și globulele albe, care se ocupau cu apărarea organismului prin lupta directă cu inamicii care îndrăzneau să atace regatul, soldații roșii, numiți și globulele roșii, care se ocupau cu transportul elementelor nefolositoare regatului (dioxidului de carbon), primind la schimb un element esențial bunului mers al întregului regat, oxigenul și trombocitele, care erau niște medici foarte buni, aceștia ajutând la îngrijirea și vindecarea rănilor celor care au luptat cu inamicii.
Această strașnică armată era condusă de comandantul Strop cel Viteaz.
Zilele treceau, iar regatul prospera de la o zi la alta și nimic nu părea a zdruncina armonia din interior.
Însă, într-o dimineață, Regina fu anunțată de logofătul Creier că regatele învecinate fuseseră atacate de o armată de dușmani formată din virusuri și bacterii, care urmăreau să ocupe cu forță fiecare regat din calea lor, să se instaureze ei ca stăpâni și să o detroneze pe Regină.
Regina Inimă îi chemă de îndată pe comandantul Strop cel Viteaz și pe marele și înțeleptul Creier să pună la punct un plan de apărare.
Creierul cel înțelept făcu repede o strategie de luptă, iar comandantul Strop cel Viteaz îi chemă imediat pe soldații anticorpi și pe soldații albi din divizia Globule albe și le transmise toate indicațiile necesare, astfel încât planul de apărare a regatului să reușească.
Mai chemă în ajutor și niște aliați de încredere: generalii Zinc, Magneziu, Vitamina C și Echinacea, care mai participaseră și în alte bătălii din care ieșiseră împreună învingători.
Mare bătălie s-a dat acolo, însă, oricât de bine s-au apărat, armata de virusuri și bacterii, fiind mai numeroasă, reuși să pătrundă în palat și o luară ostatică pe Regină.
Mulți soldați din toate batalioanele s-au pierdut în această bătălie, iar regatul era din ce în ce mai aproape de capitulare. Toți cei din regat se gândeau cu tristețe la biata lor Regină și se simțeau neputincioși în fața situației.
Dar, cum orice rău este spre bine, regatul vecin, cu care era în relații foarte bune, văzând cum regatul Inimii slăbește pe zi ce trece, veni degrabă în ajutorul acestuia și făcură pe loc o alianță, numită transfuzie, prin care regatul vecin îi donă regatului Inimii o parte din soldații săi din armata Sângelui.
Ca prin minune, nu trecu mult timp și armata de soldați transferată din regatul vecin, împreună cu restul armatei regatului Inimii condusă de Strop cel Viteaz reușiră să învingă și să alunge din regat toate virusurile și bacteriile cotropitoare și să o elibereze pe Regină.
Deși slăbită, Regina mulțumi tuturor celor din regat pentru curajul lor în bătălie, dar mai ales regatului vecin, fără ajutorul căruia nu ar fi reușit să treacă peste această luptă grea și le acordă titlul de eroi salvatori ai regatului.
A dona înseamnă a salva, așa că mergeți și spuneți și altora povestea Reginei Inima cea bună, iar când veți ajunge oameni mari, mergeți să donați pentru a ajuta pe cei aflați în mare nevoie, devenind și voi eroi salvatori, asemenea celor din poveste!
