Era o zi însorită de primăvară, iar în orașul Florilor toate creaturile prindeau viață în culori vesele și zgomote vioaie ale naturii. În acest oraș minunat locuiau doi prieteni buni, Iepurașul Hop și Vulpea Vio. Ei se jucau mereu împreună și împărtășeau tot felul de aventuri.
Într-o zi, în timp ce se jucau de-a v-ați ascunselea, au auzit un sunet slab, ca un plâns. Curioși, cei doi prieteni au urmat sunetul până au dat de un căprioară mică, care abia mai putea să stea în picioare.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Iepurașul Hop, uitându-se îngrijorat la căprioara mică.
– Am căzut și m-am rănit… sunt atât de slăbită, a mormăit căprioara, cu lacrimi în ochi.
Vulpea Vio, care știa câte ceva despre ajutorul în caz de nevoie, a spus repede:
– Trebuie să mergem la doctorița Iuliana Cristea, ea ne va ajuta să o salvăm pe micuța căprioară.
Fără să mai piardă timpul, au luat-o pe căprioară în brațe și au pornit în grabă spre cabinetul doctoriței Iuliana. Doctorița Iuliana Cristea era vestită în tot orașul pentru bunătatea și înțelepciunea ei, găsind mereu soluții pentru orice problemă.
– Bună ziua, dragii mei! Ce vă aduce pe la mine? a întrebat doctorița, zâmbind blând.
– Căprioara noastră prietenă are nevoie de ajutor, a spus Iepurașul Hop.
Doctorița Iuliana a examinat-o pe micuța căprioară și a spus:
– Dragilor, căprioara are nevoie de sânge pentru a-și reveni. Este slăbită și doar un gest de generozitate o poate salva.
– Ce putem face? a întrebat Vulpea Vio.
– Ei bine, în orașul nostru există un loc special unde prietenii ca voi pot dona sânge pentru cei în nevoie. Se numește Centrul de Donare. Dacă sunteți vreți să ajutați, vă voi însoți și vă voi ghida.
Hop și Vio au privit unul la altul și, fără să ezite, au decis să meargă împreună la Centrul de Donare. Doctorița Iuliana i-a luat de mânuță și i-a dus pe cărările însorite ale orașului până la locul unde puteau face marea faptă.
– Vă mulțumesc pentru curajul și generozitatea voastră, le-a spus doctorița Iuliana.
După ce au ajuns la centru, Hop și Vio au urmat instrucțiunile doctoriței și au donat sânge. Nu a durut deloc, și au simțit o căldură plăcută în piept, știind că fac un lucru mare.
Când s-au întors la cabinet cu sângele donat, doctorița Iuliana a avut grijă să transfere sângele căprioarei. Încet, dar sigur, micuța căprioară și-a recăpătat forța și a început să se miște vioi, iar ochii ei au strălucit din nou cu viață.
– V-ați salvat o prietenă astăzi, a spus doctorița Iuliana, mulțumindu-le.
Hop și Vio, cu inimile pline de bucurie i-au mulțumit la rândul lor doctoriței și au plecat repede în pădure pentru a le povesti și prietenilor lor ce minunat lucru este să donezi sânge!
foto: pixabay
